Blog

prima zi la gradi

Cum alegi gradinita pentru copilul tau?

Aflasem de grădinița aceasta de la o prietenă.

În perioada aceea, totul era nou pentru mine: casă nouă, oraș nou, grădiniță nouă. Viața era nouă cu totul. Ne mutam din București – unde traficul de noapte este cu mult mai agitat decât traficul la oră de vârf din orice alt oraș – la Buftea. Era parcă o poveste despre…viața la țară. Cu avantaje și dezavantaje.

La capitolul dezavantaje era și oferta limitată de grădinițe. Unde pui că băiețelul meu avea pe atunci 2 ani – adică se află la primul contact cu grădinița.

Am mers la o grădiniță recomandată de o prietenă a mea, care se mutase și ea de puțin timp în Buftea.

Am plecat spre grădiniță cu inima strânsă. Eram atât de emoționată încât prima dată am greșit intrarea. Și, când am deschis ușa, primul meu gând a fost ”O, Doamne, cum poate Adina să își aducă copilul aici?” Te întrebi ce m-a lovit? M-a lovit mirosul puternic de…petrol. Nu știu dacă îți amintești sau dacă la tine la școală se întâmpla acest lucru: dar eu mi-am amintit instantaneu școala mea primară unde, nu știu nici până azi de ce, se curățau scările (din lemn) cu ceva gen petrol. Și era un miros care mă scotea din sărite.

Noroc că… greșisem intrarea. Grădinița pe care o căutam eu era alături. Grădnița de stat /vs/ grădinița privată. Da, optasem pentru grădiniță privată.

Când am intrat, vreo 4-5 copii se pregăteau să plece la înot. Erau mari 🙂 – avea în jur de 5 ani, iar fiu-miu avea 2, îți dai seama cât de mari mi se păreau. Dar era semn bun, se pregăteau să plece la înot plini de veselie. Văzându-i, m-am relaxat puțin – copii veseli s-a tradus în mintea mea cu mediu plăcut pentru ei.

Am vorbit apoi cu doamna directoare, care mi-a prezentat activitățile din cadrul grădiniței. Sincer, nu mai știu exact ce mi-a spus. Copilul meu avea 2 ani !!! Engleza, germana și șahul nu erau deloc pe lista mea de priorități. Nici respectarea curriculei Ministerului Educației.

Problema e că atunci nu știam nici eu ce era pe lista mea de priorități. Cred însă că, dacă doamna directoare ar fi fost suficient de inspirată în acel moment să mă întrebe ceva de genul ”Ce e important pentru tine?”, aș fi putut să îmi definesc cumva dorințele, așteptările.

Ea nu m-a întrebat. Eu nu am spus. Și uite-așa am început grădinița.

Dacă ai trecut deja prin ”prima zi de grădi”, știi cum e: abia aștepți să ieși pe poartă ca să îți lași lacrimile să curgă în voie. Nu am uitat nimic din acea zi, aș putea să ți-o relatez minut cu minut. Pentru că de fapt, e mare lucru de povestit, faptic.

Printre lacrimi și gânduri, trebuia să răspund la zâmbetul pe alocuri ironic, pe alocuri înțelegător, al tatălui care zicea ”Nu te înțeleg. Au numărul tău, dacă va fi nevoie te vor suna”. Iar peste o oră ”Mai bine du-te și ia-l decât să stai în starea asta”.

Nu l-am luat decât după câteva ore – așa mi se recomandase, să îi dau un timp de acomodare.

Cum a fost pentru puiul meu acea primă zi? Să îți spun exact, ar fi imposibil –  nu știa mititelul să spună prea multe atunci. Pot să îți spun în schimb câtă fericire era în toată ființa lui când m-am dus să îl iau. Și mai pot să îți spun că a doua și a treia zi au fost mult mai dificile. Pentru că acum știa exact ce îl așteaptă și nu îmi mai dădea voie să plec.

Când spun că știa exact ce îl așteaptă, nu vreau să înțelegi că îl așteptau acolo, în grădiniță, lucruri groaznice. Ci că știa cu precizie că eu voi pleca, iar acest lucru era mai puternic decât toate jocurile și jucăriile din lume cu care încercau educatoarele să îl atragă.

Azi știu că sunt puține excepții de la acest comportament. Știu că prima săptămână de grădinița e…grea.

Imaginea care m-a marcat cel mai puternic în zilele acelea a fost a unei fetițe, tot de 2 anișori, care se agățase de piciorul mamei și plângea în hohote, iar educatoarea îi spunea mamei ”Plecați, o să îi treacă…”.

Noi am schimbat acea primă grădinița. Ceva mai departe de casă, dar…mai bine.

Ce am învățat eu – probabil cea mai importantă dintre lecțiile pe acest subiect: că este extrem de important să știi ce e prioritar pentru tine, pentru că, în definitiv, nu le poți avea pe toate 🙂

  • Sunt părinți pentru care informația în sine este extrem de importantă. Pentru mine nu a contat deloc câte poezii și cântece memorează copilul meu.
  • Sunt alți părinți pentru care mai presus de orice este mâncarea – calitatea, sursa, etc.
  • Sunt părinți pentru care siguranța e pe locul întâi – să nu fie scări, să nu fie margini și colțuri în care micuțul se poate accidenta etc.

Pentru mine cel mai important era să îmi știu copilul bucuros. Iar bucuria era dată de de faptul că se simțea iubit și ascultat. Copilul meu a mers trei ani, până a început școala, la aceeași grădinița – găsită la a doua încercare, când deja eu mă dezmeticisem și știam ce caut.

Căutam un loc unde băiețelul meu să simtă afecțiune de la oamenii din jur: de la educatoare, de la îngrijitoare, de la bucătăreasă. Simțindu-se iubit, putea să își spună nevoile și dorințele fără teamă.

Tu știi ce cauți, atunci când alegi grădinița pentru micuțul tău?

Am construit un mic chestionar – doar 5 întrebări – pentru a înțelege ce e important pentru fiecare părinte în alegerea grădiniței. Te rog frumos completează chestionarul (apasă pe link-ul de mai jos) și, dacă ai alte cunoștințe care au copii cu vârste de grădiniță, trimite-le și lor acest mesaj – cu cât avem mai mulți respondenți, cu atât rezultatele sunt mai relevante.

https://docs.google.com/forms/d/13nigKceQyFt-Nixe2F0bwf7dKPij7OJ7Faeax4s7cDE/viewform

Dacă îmi lași numele și adresa ta de email în formularul de sub articol, îți promit că, după finalizarea acestui sondaj, vei primi de la mine concluziile studiului.

De asemenea, m-aș bucura nespus de mult dacă ai împărtăși cu noi experiența ta legată de alegerea grădiniței și lecțiile pe care le-ai învățat, lecții care pot fi valoroase pentru alți părinți.

Cu drag,
Mioara

P.S. Nu uita că povestea ta poate să fie utilă multor părinți: lasă acum un comentariu sub articol  – sunt sigură că experiența primei zile de grădiniță nu se uită niciodată.

Te-a ajutat, da mai departe ...Share on Facebook0Email this to someoneShare on Google+0
Ți-a plăcut acest articol?

Lasă-mi adresa ta de email și vei primi gratuit informații utile și sfaturi de la specialiști în parenting, care te vor ajuta să fii mai aproape de sufletul copilului tău.

5 thoughts on “Cum alegi gradinita pentru copilul tau?

  1. Buna Mioara! Felicitari pentru initiativa ta!
    Eu am cautat o gradinita dupa mai multe criterii. Primul a fost sa stiu despre educatoarea respectiva ca sigur iubeste copiii si ca nu isi varsa frustrarile pe ei. Apoi m-am dus EU cu multa dragoste si apreciere catre ea, astfel incat ea s-a deschis si mai mult si a intors recunostinta catre fiica mea. Desi nu am dus-o foarte mult la gradinita, acum cand fiica-mea are 20 ani, imi spune ca isi aminteste cu placere de gradinita, chiar i-a placut mai mult decat in scoala primara unde era un sistem privat, teoretic modern. Si asta nu era din cauza ca avea mai mult de invatat, ci din cauza iubirii autentice pe care a simtit-o mai mult la doamna de la gradinita. Ceea ce cred ca face diferenta in principal este sentimentul cu care ne ducem noi acolo, iar asta cred ca schimba si atitudinea educatoarei fata de copil.
    Apoi as vrea sa mai spun ca mi se pare tare de bun simt ca un parinte sa fie lasat sa stea si el in primele zile, pana ajunge copilul sa se imprieteneasca cu ceilalti, ca sa nu treaca prin socul de a ramane fara ceea ce ii da sentimentul de securitate. De aceea se si imbolnavesc multi dintre ei. In felul acesta o poti cuboaste mai bine si pe doamna educatoare.
    Succes tie si tuturor parintilor care cauta o gradinita! 🙂

    1. Multumesc mult pentru raspuns. Sunt absolut de acord ca, atunci cand copilul se simte iubit, gradinita e o bucurie pentru el. Si cel mai fain lucru este ca pe copii nu ii pacalim cu iubirea – radarul lor natural (fara nevoie de cuvinte) e mai bun decat un milion de cuvinte, de care ne lasam uneori pacaliti mai tarziu 🙂

      1. Ai mei nu se omorau dupa dragostea educatoarei, plangeau mai mult ca trebuiau sa respecte un program organizat, cu reguli pe care le mai incalcau acasa. Am apreciat efortul lor de a integra un copil cu ces desi nu aveau pregatire de specialitate si nici experienta cu ei prea multa. Asta compenseaza alte eventuale neajunsuri. O mare problema a unora dintre educatoare e ca nu constientizeaza ca nu toti copiii sun nextstar, mai sunt si ceilalti, ” specialii”.

        1. Da, Iuliana, ai dreptate…imi amintesc o discutie (de fapt, mai multe:)) in care m-am straduit sa ii explic educatoarei baietelului meu ca serbarea nu e… examen de doctorat.

  2. Buna. Ce gradinta ai ales pentru copilul tau? Tin cont de nevoia de adaptare gradata la noua situatie? Eu locuiesc in Chitila (oras) si poate mi-ar fi aproape (am inteles ca a fost la Buftea intr-o prima faza).
    Multumesc,
    Roxana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *