Blog

Jucandu-ma, prind radacini si aripi

Au trecut cam 3 ani de atunci.

Într-o zi, apoi într-o altă zi și apoi o alta, observam la băiețelul meu (avea atunci puțin peste 4 ani) diverse expresii ale feței care…mă mâhneau. Uneori, când se afla într-un grup de copii veseli, care se jucau, figura lui devenea brusc tristă. Rămânea acolo, în grup, dar îmi dădeam seama că era cu gândul în altă parte.

Într-o altă zi am gândit că se enerva mult peste măsură la un joc – de exemplu, jucam Monopoly și îl vedeam cum, progresiv, îi crește starea de nervi, până lua tabla cu tot ce era pe ea și o trântea de pământ.

Într-o altă zi, mi-am dat seama că, oricât încerc eu să îl întreb ce îl întristează, nu voi afla – nici într-un caz stând de vorbă, la un ceai.

Dezvoltarea personală nu îmi era deloc străină, la nivelul unui adult. Jacques Salomé era deja de ani de zile ghidul meu, inclusiv în comportamentul cu și față de copilul meu. Și totuși mi-am dat seama că este necesar ceva nou sau poate cineva nou, care poate să ajungă într-un alt mod la sufletul și mintea lui.

Am cunoscut-o pe Delia – tânără, frumoasă, pasionată de lucru cu copiii. Fiu-miu a plăcut-o instant. Și au început să se joace împreună – fără mine. Eu doar primeam cadouri 🙂 – obiecte meșteșugite de ei doi.

Delia m-a ajutat să înțeleg că…exageram în totalitate. Copilul nu avea probleme ! Avea doar nevoie de niște ”instrumente”, care să îl ajute să își exprime emoțiile ”pe limba lui”. Ceea ce Delia a încadrat într-un atelier de dezvoltare personală, pentru copii. Și apoi s-au jucat în grup, cu mai mulți copii.

Care sunt rezultatele atelierelor făcute atunci cu Delia (activități pe care le continuam apoi acasă) ? În prezent, copilul meu (acum se apropie de 8 ani) vorbește despre ceea ce simte! Și, nu știu dacă îți dai seama, dar sunt muți adulți care nu o fac, nu știu să o facă. Iar a nu vorbi despre ceea ce simți are drept consecință directă și majoră creșterea gradului de frustrare pe care îl acumulezi, de la o zi la alta, până când…explodezi. Și exploziile, de cele mai multe ori, distrug multe lucruri în noi și în jurul nostru.

****

Am rugat-o pe Delia să îmi spună, pentru tine, câteva cuvinte despre atelierele de dezvoltare personală, create special pentru copii. A împărțit tipurile de activități pe două categorii de vârstă: copii între 1 an jumatate-3 ani și copii între 3 si 6/7 ani.

A te dezvolta personal – spune Delia – înseamnă “să fii atât de bun pe cât poți fi, cu ceva în plus”. Înseamnă să îți cunoști părțile bune, pe cele mai puțin bune și să știi să te bucuri de fiecare. Înseamnă să te cunoști pe tine însuți și pe ceilalti, să te accepți pe tine însuți și pe ceilalți și totuși să lupți în fiecare zi să fii mai bun, mai fericit și pentru ca lumea sa fie altfel.

„Hai-hui prin cuvinte” – atelier pentru dezvoltarea limbajului, adresat copiilor cu vârsta între 1 an și jumătate – 3 ani

Comunicarea este mijlocul prin care copilul întelege lumea, se înțelege pe sine și poate acționa asupra mediului, poate exprima ce îi place și ce nu. Este esențial să înțeleagă utilitatea limbajului: oamenii sunt, în primul rând, ”ființe sociale”, iar socializarea se concretizează de cele mai multe ori prin comunicare. Așadar, de mic de tot, copilul are nevoie de un instrument prin care, pe de o parte, să se facă auzit, pe de altă parte, să înțeleagă el însuși ceea ce aude (limbajul). În plus, toate mecanismele psihice se intercondiționează, în ultimii ani logopedia accentuează din ce în ce mai mult legatura strânsă între limbaj, personalitate și comportament.

Atelierul își propune să îi ajute pe copii să dobândească un limbaj coerent, corect, să descopere plăcerea și utilitatea de a vorbi – dat fiind faptul că trăim într-o societate ale cărei mecanisme sunt puse în funcțiune prin comunicare, fie ea verbală sau nonverbală. Atelierul se desfășoară în totalitate într-o manieră ludică, prin jocuri extrem de atrăgătoare pentru cei mici – exercițiile sunt adaptate vârstei și nivelului copiilor, programul fiind conceput astfel încât să poată fi adaptat pe loc la nevoile și la preferințele fiecărui copil, căci nu există motivație mai mare decât să înveți să vorbești corect despre ceea ce îți place. Vom descoperi vorbirea jucându-ne, bucurându-ne de orice pas înainte, căci fiecare pas va veni din dorința interioară a copilului, nu dintr-o constrângere exterioară.

 Metodele și procedeele logopedice vor fi împletite cu conceptele moderne ale psihologiei și ținându-se cont de intercondiționarea tuturor mecanismelor psihice.

“Jucându-mă, prind rădăcini și aripi” – atelier de dezvoltare personală prin joc, adresat copiilor cu vârsta  între 3 și 7 ani

Între 3 si 6/7 ani, copilul începe să devină conștient de el și de cei din jur, este perioada lui “De ce?”, este începutul personalității, a limbajului interior, iar acumulările pe plan intelectual se fac cu o viteză uimitoare. Fiind începutul dezvoltării copilului, este esențial să pornească la drum “echipat” cu tot ceea ce îi trebuie, pentru a avea aripi destul de puternice, cu care să poată zbura până își va gasi locul.

Întreg programul atelierului este construit în baza cunoașterii psihopedagogice a copilului și a particularităților lui de vârstă. Se folosește preponderent ludicul și, în același timp, sunt luate în considerare conceptele  moderne ale psihologiei care privesc personalitatea, psihicul, intelectul, limbajul ca un tot unitar, în care evoluția sau stagnarea unei verigi influențează dezvoltarea copilului în ansamblul ei. Copiii vor învăța jucându-se, urmărind cele 3 stadii ale jocului: corporalitate (ex. jocuri de miscare și dans), proiecție (ex. pictură, modelaj, povești), rol (ex. teatru) (Sue Jennings).

În cadrul atelierului se urmărește:

  • dezvoltarea creativității
  • dezvoltarea capacității de a lucra în echipă, a respectului de sine si față de celălalt, a atenției
  • stimularea capacităților perceptive
  • dezvoltarea comunicării (copilul învață să își exprime opiniile, să vorbească în public, să asculte, să pronunțe corect – exerciții de dicție)
  • sporirea capacității de exprimare liberă
  • dezvoltarea inteligenței emoționale
  • dezvoltarea încrederii în sine și în ceilalți.

Copiii vor avea șansa de a se juca și a-și explora simțurile, de a le amesteca, de a experimenta cu ele, pentru a-și crește conștiința de sine, pentru a-și găsi echilibrul senzorial. Vor avea posibilitatea de a-și exprima gândurile, atitudinile, emoțiile, experimentând cu culoare, formă, muzică, învățând ce le place și ce nu, învățând să se cunoască, să se exprime în totalitatea ființei lor, în diferite moduri, cu dragoste și tensiuni.

Activitățile vor fi puse într-o lumină diferită decât cea obișnuită – știm cum se pictează cu pensula, dar oare cu o frunză cum se pictează? Sau cu o floare? Știm ce culoare iese daca amestecăm alte două, dar oare dacă punem și spumă, ce se întâmplă? Și dacă adăugăm și pământ? Astfel copiii vor învăța să gândească “în afara cutiei”, vor experimenta în afara canoanelor. Vor descoperi ca împreună sunt mai puternici și pot face mai multe decât separat, că jocul împreună e mai amuzant, mai complex, fantastic, vor învăța că fiecare persoana e unică, cu calități și defecte, să fie corecți cu ei înșiși și cu ceilalți, vor descoperi bucuria jocurilor simple.

****

Delia organizează aceste două tipuri de ateliere la noi, în Grădinița Românească, și ce pot să îți spun cu certitudine este că, atunci când intră pe ușă, până și cea mai mică fetiță, care încă nu vorbește așa clar (are 2 ani), strigă cât poate, odată cu ceilalți ”Delia! Delia! Delia!” 

Sunt curioasă, tu ce părere ai de aceste ateliere de comunicare, de dezvoltare personală, începute la vârstă mică? Cum ai privi lucrurile dacă aceste ateliere s-ar organiza în grădinița la care merge copilul tău? Mă interesează cu adevărat părerea ta, așa că te rog mult,  lasă-mi un comentariu sub articol – fă-o acum, mai târziu s-ar putea să ai altă treabă cu juniorul 🙂

Cu drag,
Mioara

Cine e DELIA GAVRILĂ – psihopedagog special

”Trecuse puțin timp de când nu mai eram eu un copil, atunci când m-am hotărât: urma să lucrez cu copiii defavorizati, în dificultate. Nu știam ce, nu știam cum, nu știam de ce.

Am urmat Facultatea de Psihologie și Științele Educației, specializarea Psihopedagogie specială, domeniul Științele educației. Aș spune că psihopedagogia specială este știința și arta care, prin intermediul acțiunilor recuperativ-educative, urmărește atingerea potențialului uman existent, sau, mai scurt, “Să-i ajutam iubindu-i”, acceptându-i, înțelegându-i, învățându-i să se iubească, să iubească lumea, să o înțeleagă, să fie parte din ea, să aibă un cuvânt de spus. Am facut voluntariat  la diferite fundații și asociații pentru copii cu dizabilități; acum, conduc un grup educativ-recuperativ la Asociația Down București și ne bucurăm împreuna de orice pas înainte.

În prezent, urmez masterul “Terapia logopedică în procesele de comunicare” (Facultatea de Psihologie și Științele Educației, București). De ce? Pentru că persoana umană prin definiție este sociabilă, trebuie să comunice și să se comunice. Dar ce se întâmpla atunci când, din diferite motive, limbajul este deficitar? Sau poate nu există deloc? Privăm copilul de cea mai importantă experiență a vieții, aceea de a comunica? Eu cred ca orice copil are dreptul de a se exprima oricum poate, în diferitele momente ale experienței lui, fie prin gesturi (am învățat în acest sens și limbajul alternativ Signalong ce se adresează persoanelor cu dificultăți majore în achiziționarea limbajului verbal), fie prin artă (sunt în curs de certificare ca “Lucrător prin arte combinate”, lucrăm cu stimularea prin mișcare, joc, muzică, teatru, arta vizuală, senzorială, masaj, aromaterapie), fie prin oricare alt mod alege.

O alta parte importantă a vieții mele este terapia Snoezelen (mediu multisenzorial controlat), terapie non-directivă ce se bazează pe stimularea diferitelor simțuri pentru a atinge echilibrul. Cred în acest tip de terapie pentru că îi invață pe copii să învețe fericiți și rezultatele ei sunt uimitoare.

În anul 2013 am început să lucrez la Fundația “Prețuiește clipa” și, deși, inițial mă ocupam doar de proiectele cu copii în dificultate, ușor, ușor am început atelierele de dezvoltare personală cu copiii din școli. Lucrând la Fundația “Prețuiește clipa”, am întreprins și activități de suport educațional, terapie ocupațională, atât cu copii cu dizabilități, cât și cu copii proveniți din mediile defavorizate, organizare de evenimente, lobby, participarea la redactarea de proiecte, la conceperea programei pentru workshopuri, încercăm să ajutam copiii din Chitila, atât pe cei cu un grad mare de risc de excludere sociala, pe cei cu capacități intelectuale peste medie, pe cei care aveau nevoie de consiliere psihologică.

Tot în anul 2013 am devenit parte din echipa dezvoltarecreativa.ro, unde, alături de Irina Ioana Calota, Psihoterapeut Adlerian & Consilier prin Joc și Dramaterapie, am descoperit puterea jocului, organizând grupuri de dezvoltare personală prin joc, într-o manieră modernă, non-directivă, umanistă.”

Te-a ajutat, da mai departe ...Share on Facebook0Email this to someoneShare on Google+0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *